copilul meu
cine m-a uitat în trupul acesta
obosit
şi bătrân?
sunt o păsăre fără cer
fără aripi
priveşte
toate străzile
pe care le cutreier inutil
sunt pline de tine
puştiul blond
puţin creţ eşti tu
te purtam la grădiniţă pe umeri
iar tu râdeai
râdeai
cântam amândoi ceva despre elefanţi
şi lumea se adăpa
cu iubire privindu-ne
poate puţin invidioasă
băiatul şaten
cu ochii cât luna eşti tot tu
aveai 12 ani
şi încă îmi spuneai
de zece
de o sută de ori pe zi
te iubesc
tati
adolescentul
care m-a izbit furios dar
neîntâmplător
răutăcios
aduce nu-i aşa
cu tine
când erai prin liceu
eu rămăsesem deja în urmă
repetent la speranţă
să nu te-ntristezi
dacă mă auzi
acum nu te mai găsesc
de întuneric
oraşul a plecat în dormitoare
mi-e puţin greu noaptea
de singurătate
şi foame
băncile din parc sunt prea tari
pentru spatele meu
dar spune-mi despre tine
cum eşti
stelele cu care eu mă învelesc
sunt tot atât de aproape de tine?
mai ştii ce frică ţi-era
să respiri fără mine?
mă ţineai captiv în inima ta
şi călăream inorogi prin Orion
prin Andromeda...
să mă ierţi
dragul meu
pentru neînălţimea mea
casa mi-a fost mult prea mică şi ea
pentru visele tale uriaşe
să nu fii supărat
de tristeţea mea
eu pot să evadez din mine
oriunde
oricum
măcar atât mai pot face singur
eşti fericit?
cântecul cu elefanţi ţi-l mai aminteşti?
e târziu acum pentru toate
şi poate te plictisesc
noapte bună
înger al meu
şi al nimănui altcuiva
dacă mâine voi mai fi pe aici
te voi regăsi pe străzile copilăriei tale
şi mai povestim
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc frumos
paparuz (autor)
luni, 11 decembrie 2017
Nu pot să cred că am lăcrimat citind...Frumos!
Marea
miercuri, 04 octombrie 2017