priviți copiii ăștia cocoșați
cum cară truda unui veac
părinții tac
ori s-au smintit
priviți copiii ăștia verzi
și chinuiți ca poala unui deal
gonit de ape
nu e cal
să ceară cuie în căpăstru
e rândul nostru
să ne tocim
și să murim
de parcă nici nu ne-am născut
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
ȋntr-o direcție greșită
priviți copila ghemuită
cum cere apă și lumină
suntem de vină!
de prisos
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
din os în os
și ce folos?
16 martie – 15 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.