Poetii nostri - Doi cocoşi

Doi cocoşi se iau la sfadă
În ogradă la bunici,
Hotărâţi fiind să vadă
Care va cânta pe-aici.

Fiindcă, vezi, în astă curte
N-or rămâne amândoi,
Chiar de sunt găini mai multe
Şi-ar mai fi şi loc apoi.

Spune unul, mândru tare,
Că penaj aşa perfect
Nu există-n lumea mare,
Precum vezi la el pe piept.

Celălalt, privindu-i creasta,
Râde-n cioc cu ironie
Şi îi zice: “Chesia asta,
Ţi s-a cam pleoştit, bădie.”

“Cine s-a găsit să-mi spună,
Mie, c-aş avea defecte...
Ştii că e mai mult de-o lună
De când note imperfecte

S-au tot auzit în zori,
Fiindcă m-ai rugat pe mine,
Chiar dacă mă trec fiori,
Să te las să cânţi pe tine?"

"Poate că mai dau rateuri
Şi mă-ncurc în note-nalte,
Însă cânt la matineuri
Doar la orele exacte,

Nu ca tine, alandala,
Când la patru, când la cinci,
Căci la ceasuri, socoteala,
O cam laşi pentru amici."

"Vrei să-mi ţii acuma predici?
Chiar nu ştiu de ce te-ascult.
Nici să calci nu ştii. Te-mpiedici
Tot în pinteni, cam de mult."

"Tu vorbeşti de bătrâneţe,
Cum c-ar fi-nceput să-mi vie?
Află-atuncea cu francheţe:
Nu eşti bun nici de piftie!"

Se aprind, se-aruncă-n luptă
Şi se-ncaieră serios,
De rămân cu creasta ruptă
Şi întinşi, complet, pe jos.

Cam aşa e şi în viaţă
Când nu vrei să cânţi în doi:
Se întâmplă ca să piardă,
Mai adesea, amândoi.

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Doi cocoşi - Mihai Manolescu Poezie adăugată de: Mihai_Manolescu

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Doi cocoşi - Mihai Manolescu
Poezie adăugată de: Mihai_Manolescu