De la Nistru pân’ la Tisa
De la Dunăre la mare,
Doinesc valuri necuprinsa
Și eterna noastră jale,
Că pe-o tremurândă rază
De sub fruntea-ți visătoare
Ți-au răpit lumina trează
Stelele înșelătoare.
Când treceai pe jos Carpații
Te-a dus gândul tău himeric
De-a-mpărți jugul cu frații,
Și-al unirii vis feeric.
Năzuinței izbăvirii
I-ai deschis la Putna geană,
Când s-a tâlcuit mulțimii
Ce-i Balada cipriană...
Pe cununile gândirii
Ai cernut aur din stele,
Și-n prisăcile rostirii
Ai strâns fagurii de miere.
Și-ai iubit un ”palid înger”,
Chip bălai cu ochi cerești
Un amor precum un fulger
Pe hotarele lumești.
Flori de tei înmiresmate
Îți pândesc pașii prin iarbă,
Plopi cu frunze-nfiorate
Cine-i numără, se-ntreabă.
Codrii cu ii de aramă
Flori albastre-ascund pe lacuri,
Ce sub pălării recheamă
Un sărut promis de veacuri.
Un monarh străin de țară,
Pentru că-ți apărai frații
De cezar-crăiasca gheară,
Te-a închis cu-alienații
Și c-o piatră criminală,
Mânuită de-un nebun,
Au întins doliu pe țară,
Și-au stins geniu-ți de tribun.
Astăzi doar marea mai plânge
Doina ta sărat-amară,
Că pe frați de-același sânge,
Maluri de Prut îi separă...
I-ai promis văl de mireasă
Din aleanul tău pe valuri,
Căci ți-a gătit credincioasă,
Patul de „tinere ramuri”...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.