Doină - ovidiu oana-pârâu
Poezie adăugată de: Ovidiu Oana-parau

    sâmbătă, 08 iunie 2019

Doina primului Amin

de-acum mi-oi face codrul casă
acoperiş cu frunză deasă
perdele fie-mi numai norii
şi muc de de lumânare zorii
iar larmă fie ciripitul
orlogiu însuşi infinitul
cărarea mea să fie vântul
şi numai foşnete cuvântul
a Celui toate ştiutor
şi gazdă când mi-o fi să mor
cu privegheri de paparude
pe năsălii de vreascuri ude
şi un prohod de licurici
frunze linţoliu şi furnici
bocet boncăluit de cerbi
iar lacrimi roua de prin ierbi
când mă vor scrie în lumină
copaci pe scoartă cu răşină
şi-n veşnicia de senin
şopţiţi-mi primul meu amin
03.10.2007

***

Doină [ultimul Amin]

fă-mi Tu, Doamne, codrul casă
'coperiş cu frunză deasă
voaluri fie-mi numai norii
muc de de lumânare zorii
larmă fie-mi ciripitul
orlogiu, infinitul
calea mea să fie vântul
numai foşnete cuvântul
Celui toate ştiutor
gazdă când mi-o fi să mor
privegheri de paparude
năsălii de vreascuri ude
un prohod de licurici
şi linţoliu şi furnici
bocet boncălit de cerbi
lacrimi roua de prin ierbi
când m-or scrie în lumină
pomi pe scoarţă cu răşină
'n veşnicia de senin
şoptiţi ultimul amin
02.02.2015

***
ovidiu oana-pârâu
volumul DOINA, DORUL, DUMNEZEU,
Editura CORESI, 2017



vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.