fă-mi Tu, Doamne, codrul casă
'coperiş cu frunză deasă
voaluri fie-mi numai norii
muc de de lumânare zorii
larmă fie-mi ciripitul
orlogiu, infinitul
calea mea să fie vântul
numai foşnete cuvântul
Celui toate ştiutor
gazdă când mi-o fi să mor
privegheri de paparude
năsălii de vreascuri ude
un prohod de licurici
şi linţoliu şi furnici
bocet boncălit de cerbi
lacrimi roua de prin ierbi
când m-or scrie în lumină
pomi pe scoarţă cu răşină
'n veşnicia de senin
şoptiţi ultimul amin
02.02.2015
Volumul DOINA DORUL DUMNEZEU
Editura CORESI 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina, mulţumesc!
Dar nu ştiu cum să corectez / reeditez. :(
Ovidiu Oana-parau (autor)
vineri, 27 august 2021
Minunată rugă, Ovidiu!
ai o eroare de tastare la „orlogiu, infinitul” :)
Îmbrățișări cu drag! Felicitări!
Adina Speranta
joi, 26 august 2021