Pe ruine norii înfloreau cu petale,
jocul sfârșind abia către seară,
când istoviți ne întorceam acasă
și așezam peceți pe mărăcini…
Acum din toate mai păstrez amurgul
și urmele tale într-o singură urmă,
vorbele tale într-o singură vorbă,
amintirea ta într-o singură rană,
amintirea ta, sau un cântec străin.
—————————————————-———
sursa:@versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Dominic Stanca