greu de așezat întrebări
în calea de ieri a privirilor tale
cel mai mult
aș fi vrut să știu de ce
ascund între noi toată patima amiezilor
cu gând să-ți fac umbră
puzderia de cicori
scutură liniștea în ochii tăi
cred că cel mai apropiat mă acopăr
în aerul din care adierea ta pregătește vântul
ca și cum ar fi prima oară
uită-te la mine cum dispar clipă de clipă
putem fi doar o diferență de fus orar
o bucată mare de anotimp
preadespărțită în resturi de zile
de la o vreme
cerul plânge doar atunci
când nu mai sunt cuvinte de spus
pune-ți mâinile să atingă întunericul în jur
unele lucruri
nici măcar nu pot dispărea în pumnii strânși
dacă ajungi acolo
treci departe de orice lumină
seninul ochilor tăi
mai adâncit
ca un dor de iubire la prima strigare
stă ascuns în cea mai frumoasă zi
vezi mai multe poezii de: Dinca Valerian