Vezi varianta desktop a site-ului
Din pământ ridic ușor Privirea-mi tremurândă Uscată, în timp, de al tău dor Ce încerca s-ascundă
greu de așezat întrebări în calea de ieri a privirilor tale cel mai mult aș fi vrut să știu de ce
Aud doar zgomotul unei clipe risipit în sânge și resemnarea vieții
Interfața dintre două lumi... Una aer, una apă... Pe care să ți- o asumi? Oare care te adapă?
Hai, ploaie, spală-mi gândul de durere, Și lasă-mi sufletul curat
La marginea pădurii, pe unde apa trece, Stă fata cea frumoasă întinsă sub o stea. Suflarea-i nu se vede, in piept inima-i rece, Iar fulgii albi și molcomi se așează lin pe ea.
La guri de izvoare, Parfumuri, chemare Spre-un țărm de visare, Ori ochi de splendoare!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.