I
LA STEAUA ta nu am ajuns
Să te privesc mai de aproape,
IUBIND ÎN TAINĂ, am pătruns
Prin a LUCEAFĂRULui pleoape.
Te-am aşteptat SARA PE DEAL
Să mă asculţi, să mă-nţelegi,
Ţineam în mână un pocal
Ca să ciocnim SONETE-ntregi.
Pe LA MIJLOC DE CODRU DES,
Te-am regăsit în RENUNŢARE,
Înspre CRĂIASA DIN POVEŞTI
CU SUFLET TRIST priveai cu-ardoare.
MELANCOLIE şi DORINŢĂ
Sorbeai din LACUL fermecat
Şi te-ntrebai cu stăruinţă
DE CE NU-MI VII, unde-ai plecat ?
II
ŞI DACĂ şi în GLOSSĂ vremea trece
CÂND AMINTIRILE se scurg fără de teamă,
PE LĂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢI e foarte rece
Şi-UN SINGUR DOR la mare iar mă cheamă.
III
ADÂNCA MARE, ÎNGER ŞI DEMON
Cheamă STRIGOII, DE-OI ADORMI,
Poveştile codrului, ajunse în dârmon
Îmi cerne ALBUMUL din insomnii.
GÂNDIND LA TINE, pun versul iute
Pe noi SCRISORI cu ger şi vânt,
PRIN NOPŢI TĂCUTE, ,,prin lunce mute,
Cu mintea beată eu plâng şi cant”.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
danab,
Ştiu şi am făcut-o intenţionat. De aceea este împărţită în trei părţi. Nu am dorit să ajustez titlurile poeziilor! Ele trebuie să dea substanţă acestor versuri! După cum observi, din când în când caut şi alte moduri şi alte ritmuri ale poeziei.
Mulţumesc!
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 15 ianuarie 2017
estera,
mulţumesc!
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 15 ianuarie 2017
Interesant mod de exprimare! Mi-a placut
estera
duminică, 15 ianuarie 2017