Azi când primăvara îşi arată colţul
floare de salcâm şi de ginestru,
noi mai îngânăm "Totuşi iubirea"
nouă ne e dor de Păunescu.
Azi când la Cenaclu se mai cântă
despărțirea aruncării-n valuri
noi ţi-am pregătit şi o cunună
ție, drag poetul nostru făr' de lauri.
Sigur, omenirea merge înainte
alte primăveri au să mai vie
doar A. Păunescu nu se mai întoarce
să ne mai recite-o poezie.
Dor de senatorul şi artistul
ce ne-a fost stindardul, şi făclia
Clujul, Iaşul, Bucureştiul, Nistrul
azi te plânge toată România.
Ne lipseşte bardul, creatorul,
patriotul, omul, oratorul,
dar trăieşti în multe generaţii
tu un aliant acestei naţii,
Unde ai călcat frumoasă creşte iarba
pe pământ nu ai trăit degeaba!
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi