DOR
Mi-e dor de câmpul înflorind
În zumzet moale de albine.
Mi-e dor în iarbă să mă-ntind
Şi mi-e atâta dor de tine.
De mult n-am ascultat stejarii
Şoptindu-şi cântul ancestral.
Iar paşii, mă tot duc, hoinarii,
În luminişul de sub deal.
Acolo, soarele nu arde
Ci mângâie cu raze blânde.
De ce eşti oare-asa departe?
Mi-e dor de buzele-ţi arzânde!
Mi-e dor de crângul cel bătrân
În care ne pierdeam hai-hui,
Şi când doar stelele rămân,
Mi-e dor de ochii tăi căprui!
În cântec de privighetori,
Zorii se nasc să te alinte.
Mi-e dor de rouă şi de flori.
Mi-e dor de gura ta fierbinte!
Mi-e dor de galbenul uriaş
Al soarelui topit pe stânci.
Mi-e dor de micul pârâiaş.
Mi-e dor de ochii tăi adânci!
Mi-e dor de mângâierea ta
Ce o aştept şi nu mai vine.
Sunt vinovat iubirea mea
Că mi-e atâta dor de tine?
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Încântătoare ... caldă, ca o ploaie de vară (din copilăria noastră) , plăcută ca o mângâiere.
mirimirela
joi, 07 mai 2015
Am citit cu drag tot ”Dorul”, scris cu har și dăruire,
Așa că rugăm poetul, să mai scrie spre citire!
Nelu Preda
joi, 07 mai 2015
O fi o culpa minunata sa te faci vinovat de dor de cineva! Un poem minunat! Semn de incantatoare lectura!
Liliana Trif
joi, 07 mai 2015
Dorul cine la creat,
în iubire s-a scaldat ,
multe nopti si multe zile
s-a plimbat prin fericire...
FOARTE FRUMOASE DORURI ,DOMNULE STOMFF
ALapis
joi, 07 mai 2015
..si cand spui "dorului" pe nume,si campul si albinele,si stejarii il asculta in cantul privighetorii...
din nou,frumoase versuri..
felicitari!
danab
joi, 07 mai 2015