Când gândul obosit îşi cată tihnă
Visam să-ţi fiu poemul de lumină.
Să-ţi fiu pistil fecund în trup de flori,
Sau, poate, curcubeul de culori
Din fluorescenta viselor înscrise
Pe tâmple cînd ţi-s gândurile ninse.
Să-ţi fiu eu mărul mirosind a sâni
Sau, poate, melodia ce-o îngâni
Când noaptea-şi cerne ultimul ei ceas.
Să-ţi fiu cărare sub pierdutul pas.
Din vraja zdrenţuită-a unui mag
Să-ţi fiu cenuşă-a tot ce ai mai drag.
vezi mai multe poezii de: EliGlodean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.