Inscripţie pe tavanul unui dormitor
Dorothy Parker, 1893 – 1967
În fiecare dimineaţă răsar ai altei zile zori;
Mă trezesc, trebuie, şi fac ce-am făcut şi alteori.
Deşi mă îmbrac, mănânc şi beau,
Mişc mâinile şi picioarele cum vreau,
Învăţ un pic, de ici, de colo,
Plâng, râd, asud şi-înjur de una, solo,
Ascult un cântecel, văd un spectacol,
Arunc nişte cuvinte pe-o pagină, un stol,
Cert un adversar, laud un prieten adevărat –
La sfârşitul zilei intru-n pat.
Deşi-s zdravănă, cu morgă şi infatuată mină,
Tot în pat ajung când ziua se termină.
De-oricâte nenorociri aş fi lovită,
Seara tot patului îi sunt sortită.
Semeaţă inima sau capul meu plecat,
Eu toate zilele mi le sfârşesc în pat.
În picioare, afară,-năuntru... şi-apoi
Din nou în pat, în aşternuturile moi;
Toamnă, iarnă, primăvară, vară…într-un ritm exagerat –
Şi-s o proastă dac-o să mă mai dau jos din pat!
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Dorothy Parker
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.