Mansarda mea albastră, cu trandafiri de talc,
Împiedicatul tunet se-ascunde în făptură,
Făptura mi se-ascunde-n iubiri-miniatură,
Mansarda mea în unghiuri, cu flori pe care calc.
Mansarda mea bolnavă, bolnave anemone,
Apoasele ferestre, apoase-ncrengături,
Pervazuri şi pervazuri, iubiri-miniaturi,
Mansarda mea în unghiuri, bolnave histrione.
Molateca ta palmă vibrează-n umeri, umeri
Şi uite cum se duce o candelă de os,
Şi uite cum se duce conturul tău sticlos;
Cu palmele, mansardă a timpului să numeri.
1 aprilie 2017, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.