Cuminte mă-ntorc între dragile mâini,
Să geamă prin raiul pielii mereu,
Să lase pe malul pieptului meu
Dulceața oftată de lanuri în pâini.
În menghina palmei să-mi prindă genunchi,
S-atingă struna suspinului, lin,
Ca pe cristalul paharului plin,
Ce-și cântă agheasma cu vinul în trunchi.
Răscoală de stele să-mi spulbere-n păr,
Pe buze, roua din ceruri să-mi dea,
Cu jind să mai cer o nouă ulcea
Din gustul de Evă, de-Adam și de măr.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.