- Parc-am pupat un gard electric,
Zise ţiparul, unei fete,
Puţin confuz, puţin cam sceptic
Despre ce-nseamnă Dragobete.
Dar ea zâmbi-ngăduitoare
La mult prea tânăra speranţă,
Gândind că nu a fost prea mare
Voltaju-n ultimă instanţă.
Ar fi putut să îi întoarcă,
La rândul său, un mic sărut,
Însă risca mai rău să-i facă
Acelui pretendent zălud.
A spus atunci, ca pentru sine,
De-o fi o dată viitoare,
Să-şi ţină-n frâu curentul, bine,
Fâcând întâi o-mpământare...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.