Dragostea-i o coardă de vioară,
În noapte cântă și-n zi coboară,
Visele-nfloresc în vremea ploioasă,
Cu inima plină de amintiri, duioasă.
Uneori în acorduri line de pian,
Vântul puternic aduce frunzele-n geam,
Iar dragostea nu vrea să se desprindă,
Cum frunzele vor creanga s-o cuprindă.
Tristețile le-alung sau le eliberez,
O inimă curată cu drag eu colorez,
Aduc soare și fluturi plini de voie bună,
Ca dragostea să stea cu noi împreună.
Desprind o parte cu stele din cer,
Ca dragostea să stea-ntr-un vis stingher
Și-n armonia iubirii plutește alene,
Fericirea luminată din a lunii semne.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.