Hai, dragul meu, tu lasă-te pe spate!
Vreau să-mi lipesc urechea de pământ.
Pământul tău... cu roadele bogate,
Din inima ce-ți bate sub veșmânt.
Se umple cu lumină răsăritul.
Aruncă o privire către nori!
Prin ochii tăi, cât spintecă zenitul,
Să împrumut un aur cald din zori.
Ascultă geamătul din dimineață!
I-atâta fericire-n glasul său!
Un zvâcnet printre cețuri, plin de viață,
Ca gura mea, peste obrazul tău.
Prin păr îmi umblă foșnetul de vânturi.
Cuprinde-mi mijlocul cu braț de zmeu
Și lasă-mi primăvară în săruturi,
Să înfloresc în tine... dragul meu!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.