cuvintele mele sunt tot mai subţiri
aplecate uneori străvezii
şi mai ales seamănă prea mult între ele
aici soarele vine de sub acelaşi nuc
din care număram amândoi cerul până la un miliard
oamenii la noi sunt tot mai rari
mult mai puţin încăpăţânaţi să păstreze dorinţe
nici eu dragul meu
prin singurătatea mea monotonă
nu mai găsesc motive
doar urmele tale mai mici
sau mai mari săpate în mine
de la tine tot mai puţine veşti
fiul meu
spune-mi
vorbeşte-mi cum eşti
dacă mai ai toate visele
şi dacă aripile ţi-au mai crescut
să nu te temi
înapoi să nu priveşti cu regrete
iertare îţi cer pentru tot
pentru toate
(poate niciodată nu am fost destul de înalt în ochii tăi)
putere mai am pentru două cuvinte
(mă rog să le poţi regăsi)
şi crede-mă
astăzi e o zi bună
pentru sfârşit
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.