Se duce o navă către spații
neregulate
și mâinile îmi cresc
până undeva unde mi-am prins degetele în incertitudini cleioase
și plâns
marea împerecheată cu cerul
fantome și umbre
în mine
se nasc și tac
Caut liniște
marginea lumii plină de bolovani
se rostogolește peste gândul crud
și
struna unei viori mucegăite
Caut zborul
singuratatea crește în palme
aripa de foc
a mersului înainte
spre ceva
consumat în agonia speranței
caut lumina
sau poate nu
doar putere
să dărâm întunericul de fier
de forma corpului meu
copil
sau șters cărările
sub tălpi ranite și
vechi
căutarea
a uitat să învie
în păsări albastre
într-o zi
vezi mai multe poezii de: gabrielaa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.