Orizontul s-a sfârșit și drumul
mi-apăru șerpuind după ziduri,
prin oraș doar câinii sub case
săpau după oamenii singuri
Doar eu mai auzeam cum zvâcnește
un înger pe bolta de sânge
și sufletul mamei șoptește,
- Cad stele copile, nu plânge!
Mi-aș fi dorit să fi fost doar un vis
sau glonțul să treacă prin mine,
dintr-un cer înclinat spre abis,
nici tata nu pleacă, nu vine,
Depărtarea s-a sfârșit și-n șoaptă,
oamenii se-ascund după riduri,
duhurile lor stau și așteaptă
să își sape gropile singuri
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.