(Traducere de Csata Ernő)
Zarea azi e în ceață,
și lumea largă un
câmp de zăpadă.
Vântul, spulberând fulgi, îngână
și în tihnă de mari
taine cântă.
…Cu ochi holbați mă uit-n jos,
că în mine, poate,
s-a înnegrit tot,
tremurând, genunchii mă lasă
și sărut neaua,
că este albă.
vezi mai multe poezii de: Dsida Jenő