(Traducere de Csata Ernő)
Încercam minuni:
cu aur, cu argint
am invitat un grup,
să vină la mine!
Inutil, inutil,
aurul n-au vrut,
argintul n-au vrut,
n-au fost la mine.
Zilnic am spus zece
predici de munte,
minunate vorbe,
feerice vorbe,
inutil, inutil:
n-a auzit unul,
nu a simțit unul
predica de munte.
Așa am vrut focul
să-l fac în pădure:
frig să nu le fie,
la vătui, ied, -
inutil, inutil!
Și amorsa s-a stins,
nu s-a aprins focul
măcar, în pădure.
…Și brusc de la sine
se strâng oameni,
de cuvinte simple
începând să plângă,
fără să mă uit
se aprinde focul, -
în spate cu Domnul.
vezi mai multe poezii de: Dsida Jenő
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.