În noaptea asta la Fu-chou, luna priveşte
Singurătatea din camera noastră. Iar copii mei, prea mici,
Prea cruzi, nu înţeleg ce mă ţine departe,
Nici nu-şi mai amintesc de Chang'an. Pe vremea asta,
Părul ei va fi deja stropit cu parfum, braţele albe de jad
Vor fi tremurând în lumina clară. Când ne va găsi oare iarăşi
Împreună, cu draperiile larg deschise, pentru ca razele ei
Să pătrundă înăuntru şi să ne usuce lacrimile?
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Du Fu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.