Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îţi preţuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinăreşti, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
şi a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Du Fu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.