Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruşi plutesc legănat pe râu, în amonte.
Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează şi aterizează cu lejeritate.
Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.
Căile cerului includ şi omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Du Fu