La Lună (inedit) - Duiliu Zamfirescu
Adăugat de: versuri sub flori de tei

În limpede miros de tei,
Plutește luna prin grădină,
Purtând în înțelesul ei
Că parcă-i vie și suspină.

Eu nu pot ști de unde vii
Atât de singură în vrere,
De pari născută pe pustii
Din dor și din nemângâiere.

Și nu pot ști prin ce te legi
De soarta noastră muritoare,
De pari că toate le-nțelegi,
De toate suferi și te doare.

Când zorile te-alungă, vara,
Peste câmpiile de aur,
Înveșmântându-te în para
Mistuitorului Balaur.

Tu pari icoana străvezie
A unui suflet de Vestală
Ce-ar rătăci prin poezie
Și Aurora Boreală.

Și, vis din începutul vieții
Întârziat acum pe cale,
Tu pieri în faptul dimineții
Pe arcul bolții ideale.

————————————————————-
*din revista „Luceafărul”, anul 1903;



vezi mai multe poezii de: Duiliu Zamfirescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.