Apară-mă, frunză de tei,
te rog, mă apară:
sălbatic, dușmanii mei
tună și scapără.
Păzește-mă, frunză de dud,
te rog, mă păzește:
prietenii m-au vândut
mol-do-ve-neș-te.
Lovește-mă, frunză de măr
cu neîndurare:
am căutat adevăr
în trădare.
Ascunde-mă, frunză de soc,
te rog, mă ascunde:
invidia-i cu noroc
aici și oriunde.
Alină-mă, frunză de nuc,
te rog, mă alină:
speranțele-au ars ca pe rug,
ah, fără lumină.
vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.