Apel - Dumitru Matcovschi
Adăugat de: Victor Borziac

Uniți-vă, oameni,
Să fim o vrere,
O bucurie
Și o durere.

Să fim o pace,
Să fim un dor,
Să fim un țipăt
Sfâșiitor.

Să fim o casă
De neamuri sfinte,
Să fim un cântec
Fără cuvinte.

Să fim o veghe,
Să fim o soartă,
Să nu ne temem
De nici o hoardă.

Să-avem o țară,
Un jurământ,
Să credem
Bulgărul de pământ;
Să credem piatra
Din prag, bătrână,
Dar și colacul
De la fântână.

Să credem nucul,
Când nu rodește.
Să credem pruncul,
Că ne iubește.
Uniți-vă, oameni,
Într-o frăție,
Într-o iubire
De neam și glie.
Într-o speranță,
Într-o răbdare,
Într-o credință,
În cea mai mare;
Într-o tăcere,
Într-o chemare,
Din miez de codru,
Din larg de mare.

Într-o idee
Cu zi de mâine,
Într-un călcâi
Ne-nceput de pâine.

Uniți-vă, oameni,
Să fim o gintă,
Ca nenorocul
Să nu ne prindă.

Uniți-vă, oameni,
Într-un jăratec,
Mocnind în vatră
La ceas noptatec.
Uniți-vă, oameni,
Într-o vocală,
Rotundă și dulce
Ca o portocală.

Uniți-vă, oameni,
Într-o alună,
Care se coace
În crâng cu lună.

Uniți-vă, oameni,
Într-un blestem,
De care dușmanii
Toți se tem.

Abia atunci,
Când ne vom uni,
Abea atunci
O țară vom fi.



vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.