Autumnală - Dumitru Matcovschi
Adăugat de: Victor Borziac

Afară bate vântul,
Afară plouă-ncet,
Ca-n marea poezie
A Marelui poet.

Afară bate vântul,
Precum și ieri bătea,
Și tu rostești cuvântul
În șoaptă, draga mea.

Afară bate vântul
Ori nu bate defel?
Avem un țel în viață
Sau nu avem un țel?

Afară bate vântul
Și trece-un om pe drum,
Și-mi pare că pământul
S-a răzmuiat de-acum.

Afară bate vântul
Sălbatic și-ntomnat,
Și-mi pare rău de omul
Ce a întârziat.

Afară bate vântul
Cum n-a bătut demult,
Și eu deschid fereastra,
Oleacă să-l ascult.

Afară bate vântul
Și eu mă înfior,
Mi-e dor de-o melodie,
De-o dragoste mi-e dor.

Afară bate vântul
Și-i toamnă, draga mea,
Și tu ești mai frumoasă
Decât ai fost cândva.

Te întâlnesc în stradă
Și deodată-mi pari
O fată împărată,
Cu ochi adânci și mari.

Afară bate vântul,
Și cade noapte grea,
Și-mi pare că potopul
E-aproape, undeva.

Afară bate vântul,
Cum nu a mai bătut,
Și eu mă-ntorc cu gândul
La anii ce-au trecut.

Afară bate vântul,
Bat picături în geam ;
Un pui de turturică
A înghețat pe ram.

Întind afară mâna
Să-l încălzesc un pic,
Și puiu-mi sare-n palmă,
Și tremură de frig.

Ți-l dau, ți-l pun în mână
Și tu, ușor-ușor,
Îngâni o melodie
Pentru acest odor.

Afară bate vântul
Și eu mă înfior ;
Mi-e dor de-o poezie,
De-o dragoste mi-e dor.



vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.