Barbu Lăutarul care-a fost odată
a cântat cu scripca doină și baladă.
Fimcă Lăutarul cel de la Rezină
cânta nu cu scripca, dar cu mandolină.
Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:
poate că și vinul, poate că femeia.
Cum o strânge Fimca lângă piept cuminte
și cum îi ciupește strunele fierbinte!
Omule, îi spune omului nevasta,
ai puțină grijă și de casa asta.
Buruiana-n vie crește ca hlujanul.
Lasă mandolina, taie buruianul!
Fimcă intră-n vie,
uite-l cum prășește!
Dar c-un ochi nevasta
tot și-o urmărește.
Și când ea pe-o clipă
singurel mi-l lasă,
fură mandolina
și-a fugit de-acasă
Satu-i mare-mare și-i cu drum departe,
ba aici e Fimcă, ba în altă parte:
strânge pe la case cântece de viață
și mai mult le plânge decât le învață.
Trece-o săptămână-două și apare,
dar nevasta pune ușilor zăvoare.
Du-te la nănasu, să te vază-oleacă!
Și se duce Fimcă, ce are să facă?
Finule, nânașul tot nânaș rămâne,
te-ai făcut usernic, aveam eu un câine!
Nu-i așa, nănasu. Dar nici altfel nu e.
Numai mandolina ar putea să-ți spuie!
Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:
poate că și vinul, poate că femeia.
Cum o strânge Fimcă lângă piept cuminte
și cum îi ciupește strunele fierbinte!
Bine, măi băiete, dar te râde-o lume!
Să mă râdă, nașu! Știu eu lumea cum e!
Lumea e ca lumea, are ochi și gură!
Cântecul și dorul nu-s de bătătură!
Înțelept nânașul.
Pâine caldă finul.
În ulcior, pe masă,
aburește vinul.
Norocel, măi Fimcă!
Să trăim și basta!
Ai cânta cu scripcă,
nu cu drâmba asta! .
Barbu Lăutarul care-a fost odată
a cântat cu scripcă doină și baladă.
Fimcă Lăutarul cel de la Rezină
cântă nu cu scripcă, dar cu mandolină.
vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.