Bună-i mama - Dumitru Matcovschi
Adăugat de: Victor Borziac

Bună-i mama, cea mai bună,
Sfântă-i casa părintească,
Dulce-i limba cea străbună,
Dulce și dumnezeiască.

Mama-i suflet cu nemoarte,
Casa-i vatră cu noroc,
Limba-i doină, limba-i carte,
Ce ne-adună la un loc.

Multe neamuri sunt pe lume,
Dar din toate, dintre ele,
Unu-i neamul tău, anume,
Cel ce știe dor și jele.

De aceea eu îl cântu
Și mă-nchin în fața lui,
Cum se-nchină la pământu
Ramul greu al pomului.

Neamul său cine și-l vinde
Nu e om, e-un faraon,
Care speră, care tinde
Să-l conducă pe Ion.

El, Ion, muncind la glie
Fără pic de îndurare,
Are doar o bucurie -
Să-și vadă copilul mare.

Iar coplilul crește, crește
Și-ntr-o zi, cu alți flăcăi,
Se duce, se rătăcește,
Precum pruncul, de ai săi.

1991



vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.