Eu nu sunt pasăre, să știi!
Și nu-mi schimb locul când se lasă
peste pământ și peste casă
brumele toamnei, argintii.
Aici mi-e casa. Și-i aleasă.
Și dragă mi-i. Și scumpă mi-i.
Nu că-i bogatâ și frumoasă,
dar că-i aproape inimii.
Fie îngheț, fie furtună,
nu mi-e nici frig, nu mi-e nici teamă
cu frate, soră împreună,
alăture de tată, mamă:
suntem un crez, suntem o soartă!
Și crește nuc bătrân în poartă...
vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.