E ca o sărbătoare a dezastrului
existența mea între arlechini,
întorșii aceștia din lacrimă
prin ochii dilatați
ai bătrânelor domnișoare.
Costum impecabil:
de sfârșit de mileniu
contrastând cu revolta culorilor
însoțindu-i pe măscărici
prin istorie.
Superioritatea evidentă
a anonimului de excepție.
Numai somnul: coșmar
demn de apocalipse,
între demonii blânzi și candizi
care scot la mezat nopțile
visătorilor romantici
și ale optimiștilor de profesie.
vezi mai multe poezii de: Dumitru Pricop
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.