Puterea unor gânduri azi răzbate
ca valul ce alergă neîncetat
să ducă a’ luminii nestemate
spre acel țărm de flori înmiresmat.
O văd acum, în ziua hărăzită
cum radă își alege un mister
ce-o va feri de-o ceață nedorită
ce a cuprins al vieții caracter.
Vapor firav, netemător din fire,
străin ai fost de-a’ lumii învârteli,
Te-ai aruncat furtunii cu jertfire
și ai învins lipsit de poticneli.
Dar ai rămas cu vela istovită,
iar pânza ei pe locuri s-a rărit.
Speranța velaturii răstignită,
mai că nu prinde-n ea un licărit.
Carena ți-e lovită de blesteme
și de tăcerea apelor năuci
ce au înfipt săgeți de apoteme,
blindajul să ți-l pună pe butuci.
Dar ai răzbit, avid de o splendoare
ce strălucește astăzi zenital
în acel port cu forță lucitoare
ce-ți poate fi la liniște portal.
Așază-te în rada fără nume
și lasă-te scăldat de-al ei mister!
Nu vei găsi dușmani ca să-ți sugrume
cea brumă de Speranță de pe cer.
Iar de va fi să pleci spre altă zare,
pe fluxul nedoritelor nevoi,
să mulțumești c-o caldă închinare
celei ce-a fost și radă și zăvoi,
Celei ce-a fost și deltă și lagună
născută la Splendoare azimut,
Acestui far stăpân peste furtună
ce este sinonim la Absolut!
vezi mai multe poezii de: blacks