După psalmul 23 (2)
Păstorul vieții mele e Isus
Și nu-s atins de foame și de sete
Că din frumoase pajiști sunt condus
Unde izvoare bat pe îndelete.
Îmi ocrotește duhul înălțat
De căi șirete, pete de-ntuneric,
Iar sufletul mi-l crește-nviorat
În Numele Lui crezul să și-l spere.
De-oi fi atins de-o umbră în venin
Și-oi poticni prin valea morții vagă
Mă va-ndrepta din nou înspre senin
Chemându-mă cu sceptrul și toiagul.
În traiul meu crescândele valori
Vrăjmașii mei nu le-or putea a sparge
Și-n ochii de lingăi pizmuitori
Mă potopește Duhul peste margini.
Iubirea-I și-ndurarea îmi vor fi
Sorginte-a fericirii dată mie,
Pe Calea lui Isus voi locui
Toți anii pe pământ și-n veșnicie.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc pentru cuvinte bune șI inimi deschise!
bragagiu (autor)
joi, 16 iulie 2015
Citind doar titlul m-am gandit ca ma asteapta o poezie minunata. Si nu m-am inselat.
alice
miercuri, 15 iulie 2015
superba.. si foarte reusita! la fel ca si prima parte
daniel
miercuri, 15 iulie 2015
interesant...din nou!
alex
miercuri, 15 iulie 2015
Sentimente profunde , cum numai tu poti exprima .
Ma bucur ca te mai "vad" pe aici.
mateut
miercuri, 15 iulie 2015