Durerea regăsirii de apoi - Maria Ieva
Poezie adăugată de: Maria Ieva

    luni, 18 aprilie 2016

Eu aş veni să ardem veșnicia
Să ne iubim ca pământeni aici,
Dar cerul tău a-njunghiat câmpia
Şi macii mei sunt sfâșiați de bici.

Cum ai putea să altoieşti iar merii
Când nu-s lăstari și cioturile -s moarte,
Iar hienele să le alungi din prerii
Când însăși viața asta ne desparte?

De nu ar fi să ardă-n mine focul
Și nu aș ști că moartea nu-i sfârșit,
Aș blestema și lacrima și locul
În care care îngerii ne-au zămislit.

Dar nicio clipă nu se mai întoarce
Şi niciun dor nu pot să-l iau 'napoi,
Nu simţi cuvântul cum din mine stoarce
Durerea regăsirii de apoi?

17. 04. 2016



vezi mai multe poezii de: Maria Ieva




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Versurile tale sun graitoare.
Cu mult drag
valentin
luni, 18 aprilie 2016


De nu ar fi să ardă-n mine focul
Și nu aș ști că moartea nu-i sfârșit,
Aș blestema și lacrimă și locul
În care care îngerii ne-au zămislit. O poezie plina de patos si metafore bine plasate, citit cu drag!
aspiranta
luni, 18 aprilie 2016


M-a "copleşit" frumuseţea acestor versuri.
estera
luni, 18 aprilie 2016