Nu trece-mpăcat în acea noapte mare (Do Not Go Gentle Into That Good Night)
Nu trece-mpăcat în acea noapte mare,
Bătrâneţe, arzi şi urlă când ziua se închide;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.
Înţelepţii ştiu bine că nopţii viaţa e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe şi prin pilde,
Ei nu trec supuşi în acea noapte mare.
Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deşi virtuoşi, n-au surplus de ore în clepsidre;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.
Nebunii care-au cântat şi au dansat sub soare,
Regretă c-a venit seara şi n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuşi în acea noapte mare.
Oamenii trişti, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Când mor văd comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.
Iar tu, tată, de-acolo, din înălţimi de izolare,
Înjură şi mă binecuvântează, cu lacrimile tale-acide;
Nu trece supus în acea noapte mare,
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.
Dylan Thomas (1914 - 1953) – Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav.
vezi mai multe poezii de: Dylan Thomas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.