Şi moartea nu se va înstăpâni - Dylan Thomas, 1914-1953 (variantă)
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Goi, morţii vor fi totuna
Cu omul în vânt şi când apune luna;
Când alese-s oasele curate, toate oasele-s curate,
Iar lor le vor sclipi stele la picioare şi la coate.
Deși-şi pierd minţile, se vor vindeca de-a nebuniei sufocare
Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Cei care zac înfăşuraţi în valurile mării
Nu vor muri uitaţi în volbura de ape;
Până când tendoanele cedează, pe patul de tortură-ntinşi,
Sau traşi pe roată – ei nu vor putea fi-nvinşi;
Credinţa-n mâinile lor în două se va frânge,*
Răutatea unicornului le va cutreiera prin sânge;
Deşi-n bucăţi sfâşiaţi, ei nu vor plesni;
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Nu vor mai auzi ţipetele pescăruşilor,
Nici tunetele valurilor spărgându-se de ţărm, bubuitoare;
Unde respira-n vânt o floare, se prea poate ca altă floare
Să nu-şi mai ridice-n rafalele ploii capul niciodată;
Deşi poate-s nebuni şi morţi, îndoite scoabe,
Sângele lor va-nflori în margarete noi podoabe;
Dincolo de soare vor răzbi, până când soarele se va prăbuşi,
Şi moartea nu se va înstăpâni.
*Trimitere la momentele Mântuitorului de îndoială şi omenească teamă cu privire la voinţa lui Dumnezeu:
După Cina cea de Taină, Isus a mers pentru a se ruga în Grădina Ghetsimani.
Acolo, ştiind că urmează să fie crucificat, s-a adresat apostolilor (care trebuiau să rămână treji, de veghe, dar n-au rămas) : „privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită; căci deşi duhul e osârduitor, trupul rămâne neputincios.”
“Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‘Eli, Eli, Lama Sabactani?’ ”
Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce ce M-ai părăsit?”
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Dylan Thomas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.