E cald și-mbietor la tine-n casă.
Mă-nduioșează raza din lucarnă,
Ce sidefate străluciri răstoarnă
Pe albe așternuturi de mătasă
Și aurite pulberi peste pleoape.
Am sute de cuvinte nerostite.
Îmi stau cuminți pe buze, pregătite
De-o lungă ispitire, ce nu-ncape
În gândul meu cel mai obraznic. Gustă!
Puțin, încet, cu mușcături egale
Din fagurii minunii lor carnale
Și-apoi să bei c-o patimă robustă
Potopul din ardoarea lor focoasă
Și drogul din dulceața moliciunii,
De parc-ar fi acum sfârșitul lumii!
E cald și-mbietor la tine-n casă...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.