E greu de dus atâta durere,
E greu de cărat așa o povară.
Când îngerul morții tributul își cere,
Curg lacrimi de plumb ce-ncep să ne doară.
Regrete avem și fără de vrere
Deschiderea aripii lui ne-nfioară.
E greu de dus atâta durere,
E greu de cărat așa o povară.
De-am face o altă alegere
Îngrijindu-ne sufletul, bunăoară
Poate- am mai primi o mirungere,
Nu ne-am mai teme de aripi de ceară.
E greu de dus atâta durere...
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucur, Nicoleta, te mai aștept !
Mulțumesc, Jianu, mi ar plăcea să mai treci și, întrucât acest site este unul al prieteniei pe nevăzute, te aș ruga să renunți la pronumele de politețe.
Dragul meu Andrei, mă bucură peste măsură aprecierile tale, dar vreau să îți spun și aici că poezia ta, îmi mângâie sufletul.
Cu drag pentru voi toți,
mirimirela (autor)
joi, 05 noiembrie 2015
Are dreptate cel ce a spus ca poezia ta este splendida. Am avut cateva clipe libere si am deschis site-ul unde abia am apucat sa citesc versurile tale dar bucuria afost peste masura de mare. Scrii minunat. Cu drag
stomff
miercuri, 04 noiembrie 2015
Îmi place cum scrieţi.
jianu.c
miercuri, 04 noiembrie 2015
Splendid!
Poezia toată este splendidă.
David Nicoleta
miercuri, 04 noiembrie 2015