S-au cunoscut la munte –
Frumos în aparență –
Ea, singură la masă,
Privea cu insistență.
El, încordându-și mușchii,
I-a zis așa, într-o doară,
N-ai vrea să-mi fii iubită
O vreme, domnișoară?
Și au vorbit în taină,
Dar nu filozofie,
Ci chestiuni legate
De bani, economie...
Apoi, preocupată,
Ea fin îl iscodește,
– E mică sau e mare?
Nu m-ameți, vorbește!
Surprins și strâns cu ușa
El își pierdu tupeul,
Și îi răspunse sincer
Privindu-i decolteul:
– E mică, fiindcă numai
Când mi-oi vedea eu ceafa
Se va îndura Guvernul
Să îmi mărească leafa.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.