Vezi varianta desktop a site-ului
Frământarea mării- Calmul depărtării... Valul spart în spumă Pe om îl îndrumă.
Îngere, roagă'te pentru mine Ca s'ajung și eu ca tine. Iartă'mă pentru ce am greșit, Pentru c'am căzut, fiind ispitit.
Ni-s ploile balsam pentru iubire, Și cântecul de lebădă ni-i imn, Grăbiți ne îndreptăm spre despărțire, Deși în taină, încă ne iubim!
astăzi răsăritul are obloanele istovite şi nu-i mai ajunge lumina să-mi scuture dorul din ochi.
S-au cunoscut la munte – Frumos în aparență – Ea, singură la masă, Privea cu insistență.
Mă uit în oglinda spartă de aseară, Tremur și privesc în gol, Greșelile din trecut mă omoară, În teatrul vieții am cel mai inutil rol.....
desculț prin viață sufletul ca țintă piept unu desculț prin moarte
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2024 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.