E ora când amurgul înflăcărează ulmi
Şi cornul de seară răsună pe-aproape,
Tilinca de soc doinind peste culmi
Adună toți cerbii pe repezi hârtoape.
Zefirul devine domol, iar în şoaptă
Cu blândă suflare animă pădurea,
Și vuietul scade cu încă o treaptă
Iar somnul adoame încet toată firea.
Legându-mi un vis de-nnoptare
Am norul pe umeri şi luna-n priviri
Pe ochii aprinși mă mângâie-o boare
Luceafărul pâlpâie-albastre luciri.
Trăieşte-ascuns în noi, în fiecare,
Un ceas domol de-odihnă şi de vis
Pătrunde-adânc ca ultimă chemare
Și contemplând, sublimul l-am atins.
vezi mai multe poezii de: Lilika
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.