Mulţi nu ne mai aducem aminte
nici numele vechilor iubite din tinereţe,
ne-am irosit trăirile cu dărnicie
şi am căzut pradă unor tandreţi prefăcute
când îşi dezgoleau coapsele din întâmplare,
îşi puneau sânii învăraţi de arşiţă
sub ochii noştri ieşiţi din orbite.
Nu ştiam atunci eficienţa trucurilor
dar am descoperit cu timpul
cum se prinde peştele cel mare, cu mâna
şi nu i se mai dă drumul
până nu te lasă mereu flămând
şi-ţi cumperi undiţă.
Păcat, e prea târziu şi balta are mai mult puiet.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos, imi place!
liviu.radu
luni, 05 octombrie 2015