În dumbrava însorită
Cântă păsările-n cor
Creanga e înmugurită
În văzduh nu-i niciun nor.
Un pârâu cu apă lină
Curge molcom într-o parte
Și-a lui undă cristalină
Spune mii și mii de șoapte.
Vântul mai c-ar vrea să bată,
Mai c-ar vrea să stea în loc
Undeva cuminte așteaptă,
Nu e hotărât deloc.
Precaute, dar grăbite,
Ies jivine după hrană
Slăbănoage și lihnite
După ce-au postit o iarnă.
Un flăcău întins pe spate
Lâng-o salcie plecată
Se întreabă și socoate
Cine învârte-a vremii roată.
Croncăne în zbor o cioară
Parc-ar vrea la toți să spună
Că frumoasa primăvară
S-a făcut pe-aici stăpână.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.