E rândul tău să primenești, azi, zorii
Cu pulberea de zbor aurifer
Din fantezia dusă pân' la cer,
Ca un ecou al glasului candorii.
În geometria lumii, timpu-i sfera
Ce sângerează dulce și feeric
Când picură-ntr-un mare întuneric
Compacte-arhitecturi de clipe - era.
E rândul tău să îi înfrunți căderea.
Înalță-i ritmul, ca pe-un mare val,
Urgie-albastră, fără de egal
Ce lasă-n urma ei, pe mal, tăcerea.
Te știu. Tu poți să urci pe piscuri mitul
Și-asemeni razei, să zvâcnească-n verb,
Ca în dogoarea gândului superb
Să fluturi peste lume infinitul.
Doar din lumina tâmplelor cărunte
Poți face faclă orișicărui hău
Sau fă-o zori, de vrei. E rândul tău
Să limpezești seninul peste frunte.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.