E toamnă în cartierul meu,
Iar hainele de gală,
Pe care bunul Dumnezeu
Le ţese cu migală,
Îmbracă fin ai noştri pomi
Din cap până-n picioare,
Dând eleganţa unor domni
Ieşiţi întru plimbare.
Cu un sacou portocaliu
Şi pantalonii ocru,
Sau în costumul purpuriu,
Pe nas cu un monoclu,
Cu vesta galben mai deschis
Peste cămaşa verde
Şi-un nasture discret închis,
Care abia se vede,
S-au revărsat pe bulevard
Şi pe alei, în parcuri,
Hipnotizaţi de vântul cald,
Sosit de prin înalturi.
Cât despre noi, ce pot să spun?
Ne-am prins în jocul toamnei
Şi rătăcim, vrăjiţi de-acum,
De farmecele doamnei...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.