Ce faci?
Întreaba gândul spre inimă privind,
Ai rătăcit prea mult
În viață doar iubind..
Si acum astepți popasul
Pe care ai putea
Să scapi de tot ce a fost...
De însăși durerea ta?
Mai sper!
Răspunse ea,
Căci dragostea nu piere,
Decât în mintea celui
Ce nu este-nviere!
Ecou este tot cerul
Când inima suspină
De ar fi s-alung misterul...
Să nu-ți găsesc vreo vină.
De am dureri prea multe
Ce încununează viața
Urechile-mi sunt surde,
Căci nu îmi pierd speranța.
Ecou este tot cerul
Când of-ul mi-l revărs
Spre Cel ce m-a zidit,
Spre Cel ce a înțeles
Că slăbiciunea mea
De fapt putere-nseamnă.
Doar și Hristos a fost
Acum odinioară
O jertfă de iubire,
O jertfa de folos
În ciuda celor care
Deși au ochi, nu văd!
vezi mai multe poezii de: RCE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
RCE (autor)
sâmbătă, 06 martie 2021
"Căci nu îmi pierd speranța" și " Ecou este tot cerul". Corect și sublim! Atâta vreme cât există nemărginite soluții, nu au a exista îndoieli. Foarte frumoasă și coloana din versuri, cu simbolistica sa.
Erw Magdo
luni, 22 februarie 2021